World Cup a ajuns la a 19-a ediție! Regina Mondialelor este Brazilia, iar trupa lui Dunga este și de această dată printre favorite. Cum era de așteptat, orice retrospectivă a Cupei Mondiale îi are în prim-plan pe Pele și ai lui! Maradona, Zidane, Cruyff sau nemții lui Beckenbauer nu pot lipsi dintr-o scurtă privire înapoi! Vezi aici faze și fraze memorabile de la World Cup!
Cupa Mondială din 1934
„Acceptând să fiu învins, am salvat viața a 11 oameni”: – portarul ungur Antal Szabo, făcând aluzie la telegrama trimisă de Benito Mussolini jucătorilor italieni înainte de finala Italia-Ungaria (4-2), în care le cerea: „Învingeți sau muriți!”.
„Dacă Sindelar merge la toaletă, mergeți după el”: – selecționerul englez al echipei Franței, George Kimpton, se temea de conducătorul de joc al austriecilor, Mathias Sindelar, și i-a cerut jucătorului său Georges Verriest să facă marcaj strâns. În acel meci, Matthias Sindelar a marcat golul egalizator, iar francezii au fost eliminați (optimi de finală, Austria – Franța, scor 3-2, după prelungiri).
Cupa Mondială din 1938
„Îl las să fie odihnit pentru finală” – sau cea mai spectaculoasă eroare tactică la Cupa Mondială…Selecționerul Braziliei, Adhemar Pimenta, a ales să nu-l folosească pe „Diamantul negru” Leonidas (4 goluri contra Poloniei) în semifinale cu deținătoarea titlului (Italia – Brazilia, scor 2-1). În ziua finalei, Leonidas era proaspăt…
Cupa Mondială din 1970
„Astăzi am marcat un gol, dar Gordon Banks l-a oprit” – Pelé, cu o lovitură de cap puternică la bară, a crezut că bara va tremura, el chiar a strigat „Goooool!” și a ridicat brațele, dar portarul englez a deviat mingea in extremis. Și Regele Pele i-a adus acest omagiu (Brazilia-Anglia, 1-0, în primul tur).
Cupa Mondială din 1974
„Franz Beckenbauer a devenit o mare personalitate a fotbalului nostru” – Selecționerul Republicii Federale Germane, Helmut Schön, nu a putut decât să constate că jucătorul său poate deveni antrenor după ce a cerut ca toate baloanele să ajungă la Gerd Müller, în primul tur.
Cupa Mondială din 1982
„Meciul rușinii” – Formulă larg preluată în presa mondială pentru a numi meciul din primul tur: RFG – Austria, scor 1-0, un noncombat al cărui rezultat a permis calificarea celor două echipe în detrimentul Algeriei.
„Este o mare onoare pentru noi să vedem două mari echipe că se pun de acord să ne elimine” – reacția ironică a selecționerului Algeriei, Mahieddine Khalef.
Cupa Mondială din 1986
„Golul a fost marcat puțin cu capul de Maradona și puțin cu mâna lui Dumnezeu” – frază intrată în legendă lansată de căpitanul argentinian Diego Maradona pentru a descrie golul marcat cu pumnul contra Angliei, în sferturile de finală (2-1 pentru Argentina).
Cupa Mondială din 1990
„Fotbalul este un sport inventat de către englezi care se joacă 11 la 11 și în final câștigă Germania” – celebra sentință lansat de atacantul englez Gary Lineker imediat după finala turneului câștigat de germani, scor 1-0 cu Argentina.
Cupa Mondială din 1998
„Mi-a mai rămas un meci pentru a face acest lucru” – Zinedine Zidane a răspuns celor care spuneau că nu a marcat niciun gol înainte de finală. Unde a marcat de două ori (contra Braziliei, 3-0).
Cupa Mondială din 2002
„Am venit aici micuți. Vom merge acasă mari” – atacantul Senegalului, El-Hadji Diouf, după victoria surpriză a echipei sale în meciul de deschidere cu Franța, scor 1-0.
„Am jucat 11 contra 12” – atacantul Francesco Totti stigmatizând rolul arbitrului Byron Moreno în optimile de finală, Italia-Coreea de Sud (1-2, după prelungiri). Cupa Mondială din 2006
„În această seară, s-a instaurat arbitrajul video deoarece al patrulea arbitru a spus totul. Arbitrul asistent nu a văzut nimic. Este o nouă regulă instaurată, să traiască imaginile video în fotbal!” – Raymond Domenech, selecționerul Franței, după pierderea finalei cu Italie, scor 5-3, la lovituri de departajare, făcând aluzie la modul în care a fost elimiant căpitanul francezul, Zinedine Zidane, care l-a lovit cu capul în piept pe Marco Materazzi.
FAZE CELEBRE! De la Laurent la Zidane, 80 de ani de momente marcante la CM
1930: Premieră
13 iulie. Francezul Lucien Laurent, cu un voleu cu dreptul, a înscris primul gol din istoria Cupei Mondiale, la meciul Franța – Mexic, scor 4-1. După finală pe stadionul Centenarului din Montevideo, căpitanul naționalei Uruguayului, Jose Nasazzi, a ridicat deasupra capului primul trofeu al Cupei Mondiale.
1950: Stupefacție
Este o imagine fără sunet: aceea a stadionului Maracana stupefiat după înfrângerea Braziliei în fața Uruguayului, scor 2-1, în finală. În Brazilia a fost atunci doliu național, neoficial. Oficialii au neglijat protocolul, iar Jules Rimet, președinte-fondator al FIFA, a fost nevoit să coboare pe teren pentru a-i înmâna trofeul căpitanului uruguayan Varela.
1958: Prințul Pele
Lumea fotbalului a descoperit un copil extrem de talentat: Pele. Brazilianul, cel mai tânăr campion mondial, la 17 ani, a marcat șase goluri, dintre care unul decisiv în sferturile de finală cu Țara Galilor, scor 1-0. O altă performanță notabilă de la CM-1958 este cea a francezului Just Fontaine, care a marcat 13 goluri în doar șase meciuri și deține în continuare recordul de reușite la un turneu final al Cupei Mondiale.
1966: Gol sau nu?
Mingea a lovit bara și a ajuns la pământ. A depășit oare linia porții? Golul englezului Geoff Hurst, autorul unui mitic hattrick în finală, a fost validat, iar RFG a fost învinsă, cu scorul de 4-2 după prelungiri, de Anglia.
1970: Regele Pele
Imaginea cu Pele, cu pumnul drept ridicat în semn de victorie, înălțat de Jairzinho, purtătorul tricoului cu numărul 7, văzut din spate, a devenit emblematică. La fel și intervenția salvatoare a portarului englez Gordon Banks în fața lui Pele. Finala a fost o apoteotică: Brazilia – Italia, scor 4-1. Sfertul de finală dintre RFG și Anglia, scor 3-2 după prelungiri, a intrat de asemenea în istorie, Franz Beckenbauer jucând cu brațul prins deoarece avea umărul luxat. 1974: Cruyff cel romantic
Johan Cruyff, în fruntea marii generații Ajax, a „survolat” turneul și a provocat chiar un penalti pentru Olanda în primul minut al finalei, transformat de Neeskens. Însă Germania „Kaiser-ului” Beckenbauer și a „Bombardierului” Muller, autorul golului victoriei (2-1), a fost cea care a ridicat noul trofeu (vechiul trofeu aparținea Braziliei, care îl câștigase de trei ori).
1978: „Papelitos” și o competiție sub semnul dictaturii militare
A plouat cu „papelitos” (mici hârtii) pe terenurile pe care s-a disputat această Cupă Mondială, câștigată de Argentina, țară condusă atunci cu mână de fier de generalul Videla. Argentina s-a impus în finală datorită „Matadorului” Mario Kempes, care a înscris de două ori în poarta Olandei, scor 3-1, după prelungiri.
1982: Revenirea lui Rossi
Paolo Rossi a ajuns la Cupa Mondială după doi ani de suspendare pentru corupție. În a doua fază a competeției, atacantul italian a reușit un hattrick împotriva Braziliei lui Socrates și Zico. Și a încheiat competeția ca golgheter, reușind să înscrie cel de-al șaselea gol chiar în finala cu RFG, scor 3-2. Republica Federală Germană eliminase Franța generației Platini, după un meci marcat de o agresiune a portarului german Schumacher asupra fundașului francez Battiston, evacuat cu targa. Un alt exemplu de antijoc de la turneu este „nonmeciul” dintre RFG și Austria, scor 1-0, care a dus la eliminarea Algeriei.
1986: Mâna lui Dumnezeu
Diego Maradona a făcut în patru minute mitică această Cupă Mondială, în meciul cu Anglia din sferturile de finală, scor 2-1. Căpitanul Argentinei a înscris mai întâi cu „mâna lui Dumnezeu”, iar apoi a marcat din nou, pornind cu mingea de la mijlocul terenului și trecând de cinci jucători. În finala cu RFG, el a fost autorul unei pase decisive pentru Burruchaga.
1990: Camerun
Camerunul a făcut senzație încă de la primul meci, învingând, în nouă oameni, campioana mondială Argentina, cu scorul de 1-0. Lumea a savurat dansul lui Roger Milla la fiecare din cele patru goluri ale sale, dintre care unul împotriva Columbiei, după ce i-a furat mingea portarului Rene Huguita. Parcursul camerunezilor s-a încheiat în sferturile de finală, fază în care au fost învinși de Anglia, scor 3-2 după prelungiri. O altă imagine memorabilă de la CM-1990 a fost cea a lacrimilor lui Maradona când RFG și-a luat revanșa pentru 1986 datorită unui penalti controversat, transformat de Andreas Brehme în finală.
1994: Căderea lui Maradona
Multe imagini marcante la CM-1994. Maradona a revenit cu un gol superb împotriva Greciei (4-0) și și-a arătat satisfacția în fața camerelor de luat vederi. După doar câteva zile, el urma să fie exclus pentru dopaj. Argentina a fost eliminată în optimile de finală de România, datorită unui lob superb al lui Hagi (scor 3-2). Alt gol excepțional a venit după slalomul „maradonian” al sauditului Saeed Owairan în meciul cu Belgia, scor 1-0. La capitolul insolit se poate încadra meciul Rusia – Camerun, scor 6-1, cu cinci goluri ale lui Salenko și unul al lui Milla (cel mai în vârstă marcator, la 42 de ani). 1998: Zidane și două lovituri cu capul
Zinedine Zidane a înscris două goluri cu capul din corner și a oferit Franței primul titlu mondial (3-0 împotriva Braziliei). În semifinale, Lilian Thuram a marcat două goluri, singurele în 142 de selecții. De asemenea, a devenit atunci celebru gestul lui Laurent Blanc de a-l săruta pe creștetul chel pe portarul Fabien Barthez. Iar mexicanul Cuauhtemoc Blanco a popularizat trucul care îi poartă numele.
2002: Ronaldo superstar
David Beckham și coafura sa au declanșat o isterie în Asia, dar Ronaldo a fost omul turneului, autorul a opt goluri, dintre care două ale Braziliei în finala cu Germania, scor 2-0. Cât despre Zidane, a rămas imaginea acestuia prăbușit pe gazon, simbol al Franței eliminate încă din prima fază. Arbitrajul din Coreea de Sud a fost criticat: italienii în optimi și spaniolii în sferturi s-au considerat nedreptățiți. Turcia pentru care a evoluat jucătorul chel Hasan Șaș a terminat turneul pe un frumos loc 3.
2006: Zidane și o lovitură cu capul
Faimoasă lovitura cu capul în piept dată de Zidane italianului Marco Materazzi. Rareori un gest a provocat atât de multe reacții. După ce a reușit o capodoperă împotriva Braziliei, în sferturile de finală, Zizou a deschis scorul în finală, din penalti. În minutul 110 el a fost însă eliminat. Fără căpitanul său, echipa Franței a pierdut trofeul Cupei Mondiale la loviturile de departajare, în favoarea Italiei lui Fabio Cannavaro. Ediția din 2006 a fost marcată și de golul lui Esteban Cambiasso, înscris de Argentina în poarta Serbiei, după 24 de pase consecutive ale argentinienilor, dar și de meciul Portugalia – Olanda, scor 1-0, din optimile de finală, la care arbitrul a acordat 16 cartonașe galbene și 4 roșii.
Mediafax
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER